Capitolul VII al vietii: Vorba

Sunt un egocentrist, un snob. Acest capitol mi-l dedic mie, in intregime. Dar nu e vina mea! Nu sunt un ipocrit, ei mi-au spus toate acele cuvinte! O importanta parte a vietii, mai mult la nivel inconstient este



VORBA


ta, a altora, nu conteaza. In momentul rostirii unei litere, omul isi asuma puterea demiurgica. "Dumnezeu este Cuvantul". Alfa si Omega, inceputul si sfarsitul, doua litere ale unui alfabet. Alfabetul grecesc. Ceea ce a facut vreodata o diferenta in evolutia umanitatii, a fost scrisul si limbajul verbal. Cel corporal inca este prezent ca o reminiscenta a animalismului uman.

Inca de la nastere, suntem impovarati cu tot felul de VORBE. "Vai ce frumos e!", "Ah, cat plange blestemul asta mic", etc. Dar aceste vorbe, dupa o anumita varsta, raman imprimate pe cortexul nostru, asa, ca niste picturi rupestre. Astfel, comportamentul ne este afectat, mai mult sau mai putin vizibil, mai mult sau mai putin voit. Bineinteles, e doar unul dintre oceanul de factori si variabile care determina comportamentul unui individ.

***

Om ca orice om fiind, am fost impresurat cu vorbe grele, vorbe de alint, vorbe de dragoste. De nenumarate ori ma vedeam in situatia "camerei cu mai multe usi" sau "alegerea unei optiuni din mai multe" atat de iubite de Schoppenhauer. Ce m-a salvat pe mine a fost inteligenta si triumful ratiunii asupra impulsului meu primordial, cu toate ca am ajuns si in situatii in care am suferit cate un esec lamentabil, un fiasco de zile mari datorita impulsivitatii vadite la mine. Uneori, pur si simplu faci alegerea proasta. Si o faci voit, asa, ca dintr-o fita sadomasochista. Apoi incep sa cante in cor regretele, adunandu-se ca o fanfara pentru fericirea ta.

Mi s-a spus ca sunt un om puternic. Un barbat, un zid, o cetate. Niciodata nu am crezut ce mi s-a spus. De aceea ma uraste lumea acum. Eu neg adevarurile ALTORA in fata. Pe ale mele, nu. Asa ca te provoc, om ca mine, de la egal la egal, sa-mi spui adevarul in fata. Spune-mi ceva ce nu pot nega. Vorbeste-mi cald, apropie-te. Vreau sa-ti simt rasuflarea, sa vad daca e rece sau calda. Vreau sa iti valorific privirea. Asaza-te pe un piedestal si spune-mi ca esti statuia sculptata de mine. Dezbraca-te, sa imi spuna lumea ca sunt un sculptor genial. Tu vei fi o statuie, pe care o voi vinde. Si vei ramane in istorie. Dar nu vei ramane un bratele mele. Nu vei mai simti dalta mea vreodata.


Mi s-a spus ca sunt un prost. Mi s-a spus ca sunt un geniu. Nu sunt niciuna. Sunt doar "acel animal social", sunt om. Sunt uman. Mi s-a spus ca timpul m-a uitat. Mi s-a spus ca nu sunt parte a maselor. Mi s-a spus ca voi muri si iata-ma, glorios, in armura stralucitoare, faurita din momente grele, incalzite cu focul pasiunii si calite cu lacrimi de speranta. Iata-mi scutul, tine-l, tine-mi si securea razboiului si iarta-mi umanitatea, scuza-mi, rogu-te, nemurirea.

Mi s-a spus ca sunt frumos. Mi s-a spus ca-s un mutant. Mi s-a spus ca sunt sexy si mi s-a spus ca sunt cel mai masculin om de pe pamant. Mi s-a spus ca vor fi multe femei nebune dupa mine, de mai multe ori am auzit asta. Si NU au fost. Am negat ceea ce putea fi realitatea. Negati-va vietile, oameni buni! Negati-va orice bilet cu destinatia fericire, chiar daca e dus-intors! Spuneti "NU", raspicat, rastit, vietii!

Eu va las cu o vorba: fiti fericiti. Aveti mult mai multe aspecte pozitive decat negative. Iubiti, fiti liberi. Nu va pierdeti trenul. Priviti-va cu ochii altora, nu cu ai vostri. Veti vedea cat de puternici sunteti, cat de intimidanti, cat de frumosi pe de alta parte.


Va astept in oglinda.