Un moment de iubire

Aminteste-ti lung extazul cel fara de vreun motiv,
Aminteste-ti cu tristete monologul tau tardiv.
"Carpe diem!" zise Eros mangaindu-ne pe noi,
Mangaind si greu pacatul ce-a cazut pe amandoi.
Rece-i temnita de flacari si coroana cea de spini,
Vesnice pedepse blande, ca si lungul tau suspin.

Ai supt din a mea putere, o secund-ai fost in Rai,
Dar eu surd si far' vedere te-am scuipat cu vulgar grai.
M-am simtit puternic, tare, dar eram un Samson chel,
Inca surd, mut orb si nebun, doar inima-i vie-n el.
Ochii tai, cristale rosii, rau de jad au reversat
Pe-al meu piept ca si un munte, asa mare, asa lat.

Dara pustii pot fi muntii, far' de brad, far' de jivina
Far' de izvor, casa, viata, doar o stanca-nfipta-n vina.
Munte neiubit de lume, dar pe care l-ai atins,
Munte strain de iubire, te-a ponegrit si respins.
Dar eu mai doresc o clipa, iara cer prea mult, prea mult...
Tu ai vrut sa-ti lepezi dorul, eu nu am vrut sa te-ascult.

In vesmant de nepasare si-un val de orgoliu sub,
Vin mandru sa-ti cer iertare, in ochii tai fiind un cub:
Sase fete, stii doar una, nu ai cum sa ma mai crezi
Patru muchii ascutite, tu nu vrei sa le mai vezi.
Nu mai misc, ci stau cuminte pentru judecata mare
Ce avea sa vina-n clipe lungi, lungi si chinuitoare.

Mana alba, calda, fina, imi arat-un punct in neant.
Ce sa fac eu, fiinta buna, un om asa elegant?
Sa ma milogesc mai tare, sa dezbrac acest vesmant
Al uitarii si trufiei, si al vietii pe pamant?
Sa ma-ntorc la ele toate, sa le zic "nu te-am uitat?"
Sa fiu iertat de destine si de vieti ce am stricat?